Şcoala sub presiunea sistemului vicios

     Textul de mai jos, semnat de peste 50 de membri ai corpului profesoral-didactic de la Liceul Teoretic „Dante Alighieri” din Chişinău, ar fi trebuit să apară pe paginile ziarului Timpul, în calitate de replică legitimă la un articol găzduit de acelaşi ziar in data de 11 decembrie 2015, in versiunea sa de tipar, iar ulterior in versiune WEB ( 18 decembrie  http://www.timpul.md /articol/caz-fara-precedent-in-educaie -un-director-nu-are-acces -timp-de-19-lun i-in-liceul-pe-care-il-conduce-84426.html). Articolul semnat de P. Păduraru a apărut în cadrul rubricii Caz fără precedent în educaţie şi a fost întitulat Un director nu are acces timp de 19 luni în liceul pe care îl conduce.

     Fiindcă nu a fost să se realizeze dorinţa noastră de a dezminţi cele publicate de P. Păduraru pe paginile ziarului Timpul, am decis să postăm replica noastră (scrisă pe data de 16 decembrie a. c.) pe blog pentru a nu lăsa cititorul prea mult timp cu o imagine distorsionată, oferindu-i propria noastră optică asupra celor ce se întâmplă la liceu pe parcursul unui interval de peste un an şi jumătate.

Suntem împotriva directorilor ale căror metode de „afirmare” se inspiră din piese care ne sunt străine.

     În numărul din data de 11 decembrie, ziarul a găzduit un articol care ne-a bucurat, în sensul semnalării problemei, dar care ne-a întristat enorm din punctul de vedere al modului unilateral în elucidarea situaţiei tensionate create în jurul Liceului „Dante Alighieri” din Chişinău. Textul a apărut în cadrul rubricii Caz fără precedent în educaţie, la pagina 11. Făcând uz de dreptul la replică, intenţionăm să oferim viziunea noastră asupra unor fapte prezentate în ediţia respectivă, care ar permite cititorului să beneficieze de un tablou integral, capabil să-l ajute să-şi formeze un propriu punct de vedere asupra situaţiei.

     Materialul publicat în data de 11 decembrie începe printr-un procedeu pe care l-am putea califica drept truc de sensibilizare unilaterală a cititorului, creând, din start, o atitudine de compasiune pentru R. Guţu, doamna care, după ce „şi-a pierdut soţul,… s-a recăsătorit cu un bărbat din Chişinău” şi, „obosind să facă des naveta între cele două oraşe,… a decis să-şi găsească un serviciu în capitală şi a candidat pentru funcţia de director la Liceul „Dante Alighieri”. Este regretabil că această compasiune, pe care nu putem să n-o împărtăşim şi noi, se invocă într-un context nepotrivit subiectului abordat. Este dublu regretabil că această compasiune se potenţează ulterior prin distorsionarea acţiunilor întreprinse de profesori, care au fost prezentate în acel text ca zădărnicire a eforturilor doamnei de a-şi reîncepe viaţa, prin interzicerea accesului ei în instituţie, chiar dacă „în favoarea ei s-a pronunţat Curtea Supremă de Justiţie”. Mai mult, pentru a definitiva tabloul introductiv, a fost invocată „opinia juriştilor”, precum că „avem de a face cu un caz de samavolnicie şi abuz de putere” din partea profesorilor… nici mai mult, nici mai puţin.
      Dar să o luăm pe rând şi să urmărim firul mesajului pentru a oferi o altă optică asupra celor prezentate.    
     1.
     După introducere, în primul pasaj, se prezintă subiectul: s-a organizat concurs, a participat doamna şi doi reprezentanţi ai liceului, l-a câştigat doamna, după care s-a declanşat conflictul, iar conflictul a fost determinat de…atenţie! dorinţa profesorilor de a avea în fruntea instituţiei un om de-al nostru. Aceste cuvinte sunt atribuite Ludmilei Mazâlu care …atenţie!, conform articolului, în prezent îndeplineşte ilegal şi atribuţiile directorului. Ce-i mai rămîne cititorului să creadă? La Alighieri s-a adunat un cuib de nesimţiţi şi infractori, care distrug sorţi de copii!
      Stimaţi cititori, nu Vă grăbiţi să ne catalogaţi după cum vi se sugerează. Două sunt momentele de neadevăr aici pe care trebuie să le dezminţim. De al doilea neadevăr vă puteţi convinge uşor, citind toate desemnările oficiale ale doamnei Mazâlu, semnate de responsabilii de la DGETS. Credem că cei care au furnizat informaţiile-minciuni despre ilegalitatea acţiunilor dnei Mazâlu datorează scuze, pentru denigrare, doamnei Mazâlu, profesorilor liceului, copiilor care îşi fac studiile acolo şi părinţilor acestor copii.
      Acum să vorbim şi despre „dorinţa” profesorilor „de a avea în fruntea instituţiei un om de-al nostru”. Este, de fapt, fraza-cheie care, de pe poziţiile oficiale, se vrea obţinută cu orice preţ de la profesorii intervievaţi la diferite perioade ale litigiului şi care, fiind scoasă din context, este folosită pentru a-l determina pe cititor/ascultător să se convingă de „primitivismul” profesorilor de la Liceul Dante Alighieri, împotrivindu-se modernizării în educaţie, modernizare exprimată prin ocuparea funcţiilor de conducere prin concurs. Toate astea, evident, se vor proiectate pe fundalul aurei pe care o emană „prealuminata”, „corecta” şi „onesta” doamnă. Oare de ce nu s-a vrut să se vorbească de adevăratele motive pe care le-au avut profesorii, şi anume cele legate de încălcările de procedură comise de membrii Comisiei?
     De facto, însă, cazul nostru reclamă o mare deficienţă în modalitatea desfăşurării concursului prin care a fost desemnata „câştigător” doamna, mai exact, în criteriile de esenţă ale aprecierii candidaţilor. Or, ceea ce primează în concurenţa respectivă (după cum ne-am convins) sunt criteriile de suprafaţă, de ambalaj. Lipseşte cu desăvârşire dimensiunea concretă pentru instituţia concretă: motivarea argumentată, care să conţină şi aspectul de cunoaştere a specificului instituţiei, de asigurare a continuităţii şi păstrării tradiţiilor instituţionale.
      Apropo, experienţa pe care am avut-o cu un director interimar din exterior a demonstrat că nu împotriva unui director „străin” suntem (pentru că a fost o conlucrare cu înţelegere şi respect reciproc), ci împotriva atitudinilor străine nouă: lipsa de bun simţ şi de corectitudine în raport cu oamenii care au făcut istoria şi numele acestui liceu, atitudini susţinute atât de câştigătoarea concursului de pomină, cât şi de funcţionarii care o promovează (unii dintre ei – membri ai comisiei de concurs şi, totodată, prieteni, după cum s-a recunoscut şi în judecată).     
    2.   
    Al doilea pasaj, intitulat Între America şi jocurile la calculator…, se referă la faptul că, la contestarea concursului, s-a invocat doar prietenia dintre doamnele Guţu, Sârbu (reprezentantul sindicatelor) şi şefa DGETS, T. Tverdohleb (acestea din urmă – membri ai Comisiei de concurs), dar şi pentru că doamna Sârbu nu ar fi avut dreptul să fie membru al comisiei. Este suficient să se arunce o privire peste scrisoarea adresată ministrului de atunci, Maia Sandu, pentru a vedea că altele au fost accentele în acel demers şi anume încălcările de procedură comise de membrii Comisiei (8 la număr).

     Evident, de rând cu acestea, dar la final, s-a arătat şi asupra conflictului de interese pe care le-au avut persoanele nominalizate: „Considerăm că, în cazul nostru concret, prin prezenţa unui reprezentant al sindicatului, s-a admis o situaţie în care este limpede constatat conflictul de interese. Profesorii liceului de mai mulţi ani nu sunt membri ai sindicatului, fapt care îi nemulţumeşte pe reprezentanţii sindicatului de ramură. Această nemulţumire a fost clar exprimată la finalul şedinţei, când, după anunţarea învingătorului concursului, reprezentantul sindicatului, felicitând-o pe învingătoare, şi-a permis fraza prin care şi-a exprimat speranţa că noul director va readuce colectivul în sindicat.” (Scrisoare adresată ministrului Educaţiei, M. Sandu, 30 mai 2014, nr. de înregistrare 200P din 30 mai 2014) 
     Ne întrebăm: oare de ce detaliile care arată adevărata poziţie a profesorilor nu sunt prezentate, iar pe aspectele care ţin de aşa-zisele conflicte de interese, se pedalează atât de tranşant? Oare nu tocmai pentru că relaţiile care determină tragerile de sfori intră în câmpul aşa-ziselor infracţiuni greu demonstrabile şi legitimează presiunile din partea celor din umbră? Noi, cei din societatea moldovenească, deja ştim cam cum se așază lucrurile.   
    3.   
   Pasajul intitulat Pleca la şcoală cu lacrimi în ochi cred că nici nu ar merita comentarii. Totuşi, unele paranteze se impun a fi deschise. Să amintim cititorilor care nu au în faţă ziarul din 11 decembrie că, prin gura unei copile care ar fi venit de la Bălţi, din Liceul „George Coşbuc” la Liceul „Dante Alighieri”, a fost definitivat portretul denigrator al profesorilor de la Dante. Noi trecem cu vederea faptul că prin liceu nu a trecut vreun elev pe numele indicat. Atenţionăm însă asupra unui detaliu, care depăşeşte orice critică: autorul nu a binevoit să treacă pe la liceu, unde ar fi putut discuta cu oricare dintre elevi pentru a culege informaţiile necesare (dacă tot a decis că este potrivit să antreneze copii în acest dialog) şi nici nu a binevoit să se familiarizeze cu scrisoarea deschisă a elevilor-majori însoţită de 30 de semnături (deşi scrisoarea a fost postată pe net – http://www.realitatea.md/ scrisoare-deschisa-catre-noul-director-al-liceului-dante-alighieri-elevii -il-roaga-sa-i-i-dea-demisia-doc_31128.html), preferând să se rezume la fraza nu ştim care este în realitate opinia liceenilor faţă de conflictul în cauză, dar a ştiut să „găsească” (demnă de toată admiraţia această capacitate de investigaţie!) o persoană care a trecut de la Coşbuc la Dante, a stat acolo două săptămâni şi care cunoaşte atât de bine realităţile de la liceu, încât este cea mai indicată persoană să ofere informaţii exhaustive pentru a informa corect şi echidistant publicul larg despre cine şi cum sunt profesorii de la Liceul Dante Alighieri.      
     4.
     În al patrulea pasaj, intitulat Nouă luni de concediu…, cititorul este familiarizat cu o situaţie de conflict care s-ar fi prefigurat între DGETS şi respectiva doamnă. În epicentrul conflictului ar fi un concediu pe cont propriu pe care l-a avut persoana timp de 9 luni din cele 19 scurse de la ziua concursului (se atenţionează şi asupra legalităţii de 60 de zile conform Codului Muncii). Se spune că R. Guţu a solicitat concediu pe cont propriu „la cerinţele juristei de la minister, R. Josan şi ale şefului DGETS, T. Tverdohleb”. Se mai spune în pasaj şi faptul că R. Guţu a solicitat în instanţă de la DGETS să-i fie achitat salariul pentru cele 19 luni. Se prezintă şi poziţia celeilalte părţi implicate în conflict, citându-se jurista de la minister R. Josan şi şefa DGETS, T. Tverdohleb, care infirmă declaraţiile R. Guţu. Cu aceasta, pasajul se încheie şi fiecare cititor este lăsat să-şi facă propriile concluzii. Noi ni le-am făcut pe ale noastre: cineva dintre cele două părţi spune neadevărul! Cine e acela – Timpul va arăta.     
     5. 
     Şi ultimul pasaj. Acesta este intitulat foarte sugestiv şi, probabil, reprezintă mesajul de bază al celui ce a conceput impactul materialului publicat, prin însuşi titlul acestuia: Profesorii pot rămîne fără salarii. După noi, este cel mai cinic şantaj posibil! Sunt prezentate declaraţiile juriştilor de la ME, DGETS şi ale preşedintelui Uniunii Executorilor Judecătoreşti, prin care aceştia îşi permit să declare că, dacă profesorii nu admit venirea doamnei Guţu, vor rămâne fără salarii, le vor fi stopate achitările la serviciile comunale şi la alte plăţi! Şi ca şantajul să fie şantaj până la capăt, trebuie să urmeze ameninţarea, care evident este prezentă. În contextul celor descrise mai sus, se declară că, în cele din urmă, vor suferi elevii, iar Procuratura va căuta persoana vinovată pentru instigare şi samavolnicie.
     Stimaţi colegi, dragi cititori, ultimele 19 luni ne-au învăţat multe. Nu mai suntem sperioşii de altădată, chiar dacă vedem ce se întâmplă în ţară cu sistemul justiţiar (şi ar trebui să ne temem). Am mai înţeles şi noi nişte lucruri, respectiv şantajul cu ameninţările nu mai sunt pentru noi. Oare de când dreptul la protest este calificat drept samavolnicie? În articol, chiar şi preşedintele Uniunii Executorilor Judecătoreşti din Moldova, R. Talmaci, remarcă faptul că „profesorii au tot dreptul să protesteze”. Ce e adevărat, nu înţelegem de ce ar fi trebuit să ne atenţioneze că, dacă vom încălca decizia CSJ, care de fapt se referă la litigiul dintre minister şi o persoană fizică, vom fi sancţionaţi? Protestele noastre sunt perfect legale, ca rezultat al revendicărilor profesorilor care au fost înaintate încă din luna octombrie 2014 ministerului şi DGETS şi care până acum trei zile au fost lăsate în suspans de reprezentanţii acestora (nemaivorbind de încălcarea crasă a normelor legale de examinare a petițiilor). Mai mult, declaraţia juristului de la DGETS precum că „dacă un colectiv se împotriveşte, nu este temei să nu executăm o decizie irevocabilă” fie este naivă, fie este rău intenţionată şi, ceea ce e mai regretabil, este prezentată unilateral. Astfel, este necesar să amintim că litigiul a avut loc între persoana fizică Valeriu Gânga şi Minister, iar Valeriu Gânga s-a conformat acestei decizii (fapt care a fost confirmat telefonic jurnalistului). Mai adăugăm că, dincolo de acest litigiu, mai există revendicările profesorilor care nu au fost consumate nici la nivel de ME, nici la nivel de DGETS.
      Astfel, declaraţia juristei DGETS că, din 25 noiembrie, dreptul la semnătură şi la aplicarea ştampilei îi revine în exclusivitate R. Guţu şi că, dacă se împiedică accesul ei în liceu, profesorii vor fi lipsiţi de salariu denotă că DGETS şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru dezlegarea conflictului de la liceu. Dar asumându-vă această responsabilitate, stimaţi reprezentanţi ai DGETS, ţinem să vă amintim că în obligaţia Dumneavoastră este nu doar să Vă subordonaţi unor decizii irevocabile ale magistraţilor (care nu tot timpul sunt juste: a se vedea, în acest sens, cazurile pierdute de Moldova la CEDO), dar să şi soluţionaţi litigiile de muncă. Demersul nostru de a crea o Comisie de Conciliere a rămas fără răspuns din partea Dumneavoastră, ceea ce ne îndreptăţeşte în continuare să întreprindem (! în mod perfect legal) acţiunile necesare apărării intereselor evocate în revendicare. Este de remarcat că, în medalionul din centrul paginii, în care dnul Păduraru a plasat opinia doamnei ministru, figurează ideea creării unei comisii de conciliere drept soluţie a problemei. Ne întrebăm oare de ce până acum nu se întreprinde nimic, din moment ce demersul nostru stă de un an pe masa responsabililor de la minister? A cui este responsabilitatea? Respectiv, a cui va fi responsabilitatea în cazul în care profesorii nu vor primi salariile pentru munca prestată? Cine îi oferă R. Guţu dreptul exclusiv la semnătură şi la aplicarea ştampilei în perioada de conflict? Oare nu DGETS şi oare nu la indicaţiile juristului? Cel puţin din afirmaţiile făcute în ziar, asta reiese.

* * *

     Dragi cititori, ceea ce vrem să ştiţi e că noi nu suntem infractori, nu suntem nesimţiţi, nu suntem uzurpatori, nu suntem laşi. Suntem acei oameni care zilnic merg în faţa copiilor, aşa cum o fac mii şi mii de alţi colegi ai noştri, fie aici în Chişinău, fie oriunde în alt punct al Moldovei, şi îşi deschid sufletele pentru a transmite tot ce are mai bun societatea (şi faptul că absolvenţii noştri au rezultate confirmă eforturile pe care le depunem, deşi noi ne-am fi dorit mai multe). Noi uităm în acele momente de mizeria în care suntem aruncaţi şi care ne aşteaptă de cealaltă parte a curţii liceului. Noi suntem „cuminţi” şi nici nu ajungem să ne cerem elementarul de care aproape suntem lipsiţi. Dar atunci când este vorba de demnitate, de adevăr, de onestitate, nu vom ceda. Vom sta fermi pe poziţia neadmiterii corupţiei, fraudei, încălcării de lege şi a neadevărului în şcoala noastră! Am fost acei care ne-am opus în mod deschis sistemului corupt şi vom sta ferm pe poziţia neadmiterii în şcoală a oamenilor compromişi, ale căror metode de „afirmare” se inspiră din piese care ne sunt străine.
      Pe parcursul perioadei de litigiu am avut suficient timp şi nenumărate ocazii să înţelegem cine este persoana care a fost propulsată în funcţia de director şi de ce interese a fost ghidată în parcursul ei fraudulos. Împărtăşim experienţele noastre pentru ca să se cunoască mai bine situaţia de la noi. Iată doar câteva dintre momentele ce caracterizează tipul persoanei care pretinde să ajungă director la Dante Alighieri:

• venirea în funcţia de director a doamnei a fost determinată nu de intenţia de a contribui la dezvoltarea liceului, ci de asigurarea comodităţii personale odată cu trecerea de la Bălţi la Chişinău (afirmaţie făcută în mai multe rânduri de ea însăşi, inclusiv cu menționarea optării pentru liceul nostru din considerentul situării acestuia în sectorul unde îşi are reşedinţa - Buiucani). De fapt, nu vedem nimic rău în dorinţa doamnei de a-şi continua cariera. Ceea ce ne deranjează, însă, este modul dezonorant în care o face şi nu dorim ca acest lucru să se întâmple cu noi; 
• intenţia de a ocupa funcţia de director nu a fost însoţită de elementara tentativă de a cunoaşte acest liceu, de a-i cunoaşte pe oamenii care activează acolo, de a înţelege tradiţiile care s-au constituit de-a lungul timpului şi au definit esenţa instituţiei (nici după declanşarea litigiului !). Noi, însă, ne dorim ca în fruntea liceului să vină un om căruia îi pasă de liceu şi nu oameni ghidaţi doar de propria carieră, pe care doamna era gata s-o continue în funcţie de director la oricare alt liceu (a se vedea concursurile precedente la care a participat); 
• lipsa oricăror tentative de a iniţia un dialog civilizat cu profesorii liceului după declanşarea conflictului pentru a-i înţelege şi a căuta soluţii decente pentru a ieşi din situaţie de criză. Dacă nu a făcut-o până acum, nu credem că este în stare s-o facă de aici înainte; 
• noi nu vrem să admitem destabilizări care se vor produce odată cu venirea în funcţia de director a doamnei Guţu, cu repercusiuni asupra procesului didactic, respectiv asupra calităţii procesului de instruire. Aceasta deja şi-a arătat esenţa, pe care o considerăm incompatibilă cu funcţia de director (este elocventă perla aruncată chiar la începutul lunii curente: E problema mea personală. Eu nu vă întreb ce faceţi seara cu soţul. este răspunsul doamnei – un răspuns „demn” de un manager al unei instituţii educaţionale – pe care l-a dat profesorilor la întrebarea: Dacă tot ţineţi la buchea legii, cum explicaţi încălcările Regulamentului de atestare a cadrelor didactice (2014-2015) în cazul atestării dvs?...Doamna s-a mai şi atestat între timp, făcând uz de aceleaşi metode pe care le-a practicat la concursul pentru funcţia de director). Un director trebuie să fie om integru, onest şi să poată aduna în jurul său oamenii, nu să-i dezbine;
• considerăm că un om responsabil şi onest, văzând că nu este dorit de un colectiv întreg, nu ar insista să obţină funcţia, ci s-ar retrage cu decenţă. Excesul de zel de a ajunge cu orice preţ în funcţie trădează lipsa unui elementar bun simţ. Or, un om lipsit de bun simţ, de responsabilitate şi onestitate, după părerea noastră, nu are ce căuta în sistemul de educaţie, ca să nu mai vorbim de deţinerea unei funcţii în cadrul acestuia.

     Ce soluţii avem la moment?
     Ceea ce propunem acum autorităţilor este să renunţe la poziţia categorică ocupată până la acest moment de unii reprezentanţi ai structurilor de decizie (recunoaşterea unor erori şi asumarea lor, oricând şi oriunde, au avut impact mult mai benefic decât muşamalizarea acestora care oricum ies la iveală – mai devreme sau mai târziu) şi să se revină la organizarea unui nou concurs: echitabil, transparent, în care nu va mai fi loc pentru manipulări şi promovări din culise, iar candidaţii, indiferent cine ar fi ei, să fie personalităţi oneste şi bine pregătite, care vor să cunoască parcursul de până acum al acestui liceu pentru a-i putea trasa perspectivele optimale. A o admite pe doamnă la concurs, având în vedere atitudinile ei de pînă acum, stă la latitudinea organelor decizionale.
      Vrem să credem că, pentru diriguitorii societăţii noastre, interesele unei întregi instituţii (profesori, copii, părinţi – a se vedea demersurile părinţilor şi adolescenţilor) valorează mai mult decât interesele particulare ale unei persoane cu reputaţie şifonată.

Profesorii Liceului Teoretic Dante Alighieri, Chişinău